Despre Statele Unite ale Americii

SUA au fost motorul cresterii economice in ultima suta de ani. Au reusit sa creeze lucruri extraordinare, progres stiintific si tehnologic un nivel de prosperitate fara precedent pentru cetatenii sai, sa invinga in primul si cel de-al doilea razboi mondial impunand Pax Americana, si punand umarul la prabusirea Cortinei de Fier si a comunismului in Europa. Deasemenea au reusit sa creeze un melting pot  in care oameni din toate partile lumii s-au integrat cu usurinta si au devenit patrioti. US sunt cel mai bun exemplu de multiculturalism si integrare care exista.

Aceasta este partea frumoasa a lucrurilor

Partea urata a lucrurilor este ca prosperitatea si cresterea economica se fac cu un pret si anume un consum imens de energie din care doar 10% este regenerabila, 8.3% fiind nucleara, iar restul combustibili fosili adica resurse finite. Cand se citeste  energie a nu se intelege  electricitate. Energia cuprinde de la benzina din rezervoarele masinilor, carbunii consumati in turantorii  pentru producerea otelului, cuptoarele de ciment, incalzirea spatiilor de lucru, si in ultimul rand electricitatea de la retea care alimenteaza  lumina sau filtrul de cafea. Mai multe amanunte in postarea Energia si electricitatea.

Consumul de energie per capita in US este de 300 GJ/cetatean, iar ca idee asta e cam dublul energiei medii consumate de un european si cam de 4 ori energia consumata de un roman. Fata de anii `90 consumul mediu  a scazut de la valoarea de 350 GJ la 300, o data prin cresterea eficientei energetice si nu in ultimul rand din cauza recesiunii economice. Dar fondul problemei ramane, majoritatea energiei provine din combustibilii fosili.

Din acesti 300 GJ de energie daca se analizeaza provenienta lor la nivelul anului 2008  se va vedea ca :

37,1% provin din petrol

23,8% provin din gaz natural

22,5% provin din carbune

7,3% provin din energie regenerabila

8,5% provin din nuclear

Un calcul sumar arata ca 80% din energie provine din surse finite, adica combustibili fosili. Din acesti 300GJ energie 40% sunt consumati sub forma de electricitate, iar restul in transporturi si procese termice din industrie. Defalcat pe paliere de randament energetic (EROI) la nivel de US vom avea:

EROI petrol             -20

EROI gaz natural      -6

EROI carbune          30

EROI regenerabila    40

EROI nuclear           70

In 1973 petrolul gri a ajuns la nivelul de Peak Oil in Statele Unite, iar de atunci necesarul a fost suplinit prin importuri iar din 2005 de  petrolul din sisturi .

O scurta vedere a graficului, arata ca petrolul de sist constituie 30% din productia de petrul a US. Citita din perspectiva EROI practic asta inseamna o scadere globala a randamentului energetic al petrolului, implicit costuri mai mari, valoare adaugata in scadere (diminished returns). Vestile proaste nu vin numai de aici, petrolul de sist nu este nici  pe departe suficient de abundent incat sa rezolve pe termen lung  penuria de combustibili.

According to North Dakota government statistics, daily oil production per well seems to have peaked (or at least reached a plateau) at 145 barrels in June 2010. Although the number of wells doubled between June 2010 and December 2011, oil production per well remains essentially unchanged. However, total oil produced continues to increase, as more wells are brought online.

Exista  voci care zic ca boomul  shale oil mai dureaza doar cativa ani. Avand un EROI foarte redus, se intampla urmatorul fenomen.Alte surse de energie care au un EROI mai ridicat, sunt folosite pentru ca in aparenta procesul sa para eficient si profitabil.

Mai precis EROI global in 2014 a ajuns undeva in jurul valorii de 20 si e in scadere. Carbunele si nuclearul au valori peste 30 respectiv 75 iar gazul natural si petrolul unul scazut 6 respectiv 20. Petrolul de sist are un EROI de pana in 5. Asadar sunt alte surse care compenseaza lipsa lui de eficienta energetica.

Forajul este o activitate scumpa, cel offshore este prohibitiv, majoritatea rafinariilor sunt optimizate pentru petrol gri, o tranzitie catre petrolul de sist inseamna investitii enorme in rafinarii , in procese energofage gen hidrocracare, horizontal drilling, si pipeline-uri cu scandal (a se vedea  Keystone). Rafinarea este atat de pretentioasa incat se vorbeste de rafinarii cuplate cu un reactor nuclear in viitor  nuclear to oil. Adica sa ai un reactor de tip MSR care sa produca abur si electricitate pentru rafinarea de sisturi. Este un exemplu clasic de canibalism energetic, in care o sursa eficienta trebuie sa compenseze lipsa de eficienta a alteia.

“Drill baby drill”... Asta era cantecul sondorilor americani cand invarteau la tevi de sonda.....petrolul curgea berechet iar un plin de benzina costa derizoriu. Acum ai armate intregi de ingineri in combinezoane  din nomex in culori neon bat padurile inghetate ale nordului US ca sa stoarca si ultima picatura..

 Momentan toata industria de fraking din SUA a devenit un mijloc de plasamente financiare si o zona de credie cu promisuni  bune de profit din zona financiar-bancara. Se investesc masiv sume de bani, se cumpara actiuni, bursele cresc si toata lumea pare multumita.

Pericolul este ca atunci cand zona financiara incepe sa dicteze ce e bine si ce e rau intr-o economie si un boom are loc intr-un anumit sector, toate instrumentele cu grad ridicat de volatilitate migreaza catre zonele de boom.

S-a intamplat la sfarsitul anilor `90 cu economiile din S-E Asiei, s-a intamplat in anii 2000 cu asa numita “Internet bubble”,  luat proportii monstruoase in 2007 cu bula imobiliara din Statele Unite si acum se pare ca este ultima distractie a fondurilor speculative.

 O resursa care are un EROI (energetic) scazut nu are cum sa aiba un ROI (financiar) ridicat! De cele mai multe ori cand promisiuni de prosperitate nemasurata dau piept cu limitele geologice bula poate sa traga in urma ei o recesiune. Frakingul costa, si costa scump, iar EROI-ul scazut de face canibalizand alte surse de energie mai productive gen carbune sau nuclear. E ca si cum cineva in fundul gradinii se incapataneaza sa creasca banani la Crevedia, irosind in acest scop bani din productia de castraveti si rosii!

In US situatia este complicata. Dupa WW2 in anii de boom economic care au urmat dupa razboi. Americanii au migrat catre suburbii, pentru placerea traiului la curte in comunitati mai mici. Problema este ca suburbia are dezavantajele vietii la oras si dezavantajele vietii de la tara fara a avea avantajele niciuneia dintre ele.

Nu ai acces la cultura, divertisment, esti departe de locul de munca, si nu poti practica agricultura de subzistenta pe langa casa si nu te poti bucura de produse proaspete si sanatoase.

Dar nu asta ar fi marea problema. Suburbia este un cosmar energetic. Autostrazile americane se umplu dimineata de masini pe 10 benzi care merg 50-80 km spre serviciu, si asta la o scara nationala. Nu au nici macar trotuare, viata se desfasoara intre canapea si mall, in mod surprinzator 30% dintre americani nu au nici macar o tigaie in casa .

Din cauza asta US au unul dintre cele mai mari consumuri energetice/capita din lume. Societatea este gandita pe un model de prosperitate perpetua , pe crestere perpetua si credit. Fara crestere economica si credit capitalismul moare. Suburbiile vor ajunge mahalalele viitorului, iar Detroit si New Orleans deja sunt in colaps. De aia suntem in recesiune si criza. EROI global a scazut atat de mult incat nu mai raman resurse  pentru crestere. Adica in traducere pe piramida nevoilor, se fac pasi in jos. Asta inseamna in prima faza mai putine zboruri cu avionul, excursii in strainatate si cumparaturi la mall. Dar acesta este doar inceputul.